Republica Moldova a intrat în procesul de tranziție la economia de piață cu dezechilibre regionale semnificative, cauzate de structura existentă de producere, caracterizată prin predominarea sectorului agricol și agroindustrial și dependența dezvoltării social-economice a orașelor mici de un număr limitat de întreprinderi industriale mari. Astfel, stimularea creșterii economice în afara capitalei, în special în zonele rurale care au suferit în urma pierderii piețelor tradiționale de livrare a producției agroalimentare, a constituit una dintre principalele provocări pentru autoritățile Republicii Moldova din momentul obținerii independenței.
Dezvoltarea regională este o practică de succes aplicată începînd cu anii '60 ai secolului trecut în unele țări dezvoltate ale UE, în SUA, Canada, Japonia etc. Apariția acestei politici nu a fost condiționată de alocarea unor fonduri impunătoare, cum se întîmplă în prezent în cazul statelor candidate ale UE, dar de faptul că de-a lungul istoriei regiunile au evoluat și s-au dezvoltat în mod diferit și în ritm diferit, iată de ce în prezent asistăm la un peisaj foarte eterogen din punct de vedere al dezvoltării acestora.
Dezvoltarea regională durabilă este un imperativ asumat pentru țara noastră și Guvernul Republicii Moldova și-a confirmat angajamentul ferm pentru distribuirea echitabilă a șanselor de dezvoltare pe întreg teritoriul țării. Acest lucru este confirmat atît la nivel legislativ, prin Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională adoptată la finele anului 2006, cît și la nivelul planificării strategice, dezvoltarea regională ocupînd un loc de seamă în Strategia Națională de Dezvoltare pentru anii 2008-2011.
Modelul de dezvoltare regională, introdus prin Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova, prevede crearea unor regiuni mai mari, cu atribuții în domeniul planificării strategice, care ar complementa structura teritorial-administrativă existentă. Această abordare oferă posibilitatea reducerii costurilor și a creșterii capacităților de planificare strategică, menținînd totodată prestarea serviciilor publice mai aproape de cetățeni - la nivelurile local și raional. Legea privind dezvoltarea regională corespunde aspirațiilor Republicii Moldova de integrare europeană și prevede crearea a două regiuni de nivel european NUTS II (Nord, Centru), precum și a regiunilor mai mici de nivelul NUTS III (Sud, UTA Găgăuzia, regiunea transnistreană și municipiul Chișinău).
Strategia națională de dezvoltare regională (SNDR) a fost elaborată în vederea implementării legii cu privire la dezvoltarea regională. Strategia este principalul document de planificare a dezvoltării regionale care reflectă politica națională în domeniu și introduce mecanismele naționale ale acestei dezvoltări. Autoritățile publice centrale și locale, precum și reprezentanții societății civile și ai organizațiilor internaționale au participat la diverse etape de elaborare a Strategiei. În special la efectuarea analizei socio-economice a regiunilor de dezvoltare.
Odată ce este finisat procesul de planificare, existînd o listă de proiecte ce urmează a fi finanțate, demarează un proces continuu. Prin hotărîrea Consiliului Național este dispusă finanțarea proiectelor concrete în regiuni. Ideile de proiecte care vor fi colectate de Agențiile de Dezvoltare Regională vor fi finanțate prin intermediul instrumentelor Fondului național de dezvoltare regională (FNDR). Mecanismul de finanțare a proiectelor de dezvoltare regională este destul de pretențios, însă, odată ce actorii dezvoltării regionale se vor obișnui cu el și acesta va lua turații, se estimează că se va contribui eficient la impulsionarea și diversificarea activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, reducerea șomajului și, nu în cele din urmă, la o îmbunătățire a nivelului de trai.
Se anticipează că, treptat, Agențiile vor avea capacități suficiente pentru a efectua de sine stătător achizițiile publice și, respectiv, de a monitoriza implementarea și de a evalua impactul proiectelor. Rezultatele obținute vor fi evaluate și de către Consiliile Regionale, iar evaluarea finală este responsabilitatea Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor (MDRC), care, în baza rezultatelor, va face recomandările de rigoare Consiliului Național, pentru a fi luate în considerare la finanțarea unor proiecte viitoare.